Istoria Galeriei

Universitatea Craiova (Stiinta pana in ‘66) a avut mereu alaturi un public extraordinar, specific sudului. Oricine stie ca cei mai valorosi jucatori din toate timpurile ai Craiovei au fost nr. 12 – GALERIA, si nr. 8 – ILIE BALACI.

Se schimba antrenorii, jucatorii, conducatorii, investitorii, dar iubirea pentru Stiinta ramane aceeasi. Echipa, care in anii ‘80 dadea ora exacta in fotbalul romanesc, s-a batut in ultimii ani la retrogradare. Dar in toata aceasta perioada care cuprinde marirea si decaderea Craiovei, a ramas constanta doar iubirea suporterilor.

Dupa marile victorii din urma cu peste 20 de ani, zeci de mii de oameni marsaluiau prin oras, dezlantuind carnavalul si oprindu-se la casa cate unui fotbalist. Totul culmina cu oprirea multimii la blocul in care locuia Costica Stefanescu. Mama acestuia iesea la geam si rupea o paine pe care o arunca suporterilor. Erau ani cand iubirea pentru echipa se exprima prin prezenta cu orice pret alaturi de ea. Erau ani in care atat de multi oameni veneau din toata tara, incat Primaria le oferea saltele sa doarma langa terenul de joc.

In 1964, Stiinta promova in divizia A, iar Stadionul “Tineretului” din Craiova era mult prea mic pentru numerosii si fanaticii “tifosi”craioveni.

Pe 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale Romaniei si Poloniei (scor 2-2) a fost inaugurat Stadionul “Central”, cu 37.000 de locuri, atunci cel mai mare stadion al vreunei echipe de club din Romania.

La sfarsitul anilor ‘60, suporterii Craiovei erau deja renumiti pentru atmosfera fantastica pe care o creau la fiecare meci.

“Cand intrau pe teren si din 40.000 de inimi se auzea un urlet: «Stiinta», adversarilor le tremurau picioarele si vroiau sa se intoarca pe tunel, la vestiare. Noi eram gentlemani si le spuneam: «Poftiti in stadion, dupa dumneavoastra!»”, isi amintea Zoltan Crisan.

Tot in acea perioada a luat nastere si fenomenul suporterilor organizati. Fanii se prezentau la meciuri cu fulare, steaguri, tobe, confetti, petarde si fumigene. Uluitoarea si fascinanta galerie a Craiovei a fost prima care a folosit materiale pirotehnice. Primele petarde din fotbalul romanesc au explodat pe “Central”.

6 iunie 1969. “Intr-o saptamana dominata de pregatiri si curiozitati gravitand in jurul campionatelor europene de box, ne-a fost dat sa inregistram o veste importanta, care nu se inscrie totusi in aria de interes amintita. La unul din meciurile de fotbal ale etapei trecute si-a facut aparitia pe un teren romanesc prima petarda. Stirea ne-a parvenit pe calea undelor radiofonice, prin intermediul unuia dintre cronicarii care asigurau saptamanal transmisiunile sportive, tocmai de la Craiova. Atunci ne-a frapat nonsalanta reporterului, tonul usor amuzat, daca nu chiar binevoitor, vag patern, fata de aceasta nascocire a cine-stie-carui spectator ghidus, gelos pe arsenalul pirotehnic al tifosilor italieni, ori pe pistoalele mortale din tribunele sud-americane.” Articolul ii apartine lui Emanuel Valeriu, iar reporterul era nimeni altul decat magnificul Sebastian Domozina.

Pe vremea lui Ceausescu se statea la “a doua”, sub stema asezata in dreptul liniei care marcheaza centrul terenului. Se statea si pe blocurile de langa Polivalenta, chiar si catarati pe stema R.S.R., fara ca Partidul sa-si dea seama ce “blasfemie” comiteau baietii care fluturau steagurile alb-albastre. Era vremea cand “Centralul” se umplea de dimineata, indiferent ca meciul era pogramat sa inceapa mult dupa pranz. Poporul albastru venea cu mancare, apa, table si ziare pe stadion, pentru ca trebuia sa astepte mult timp pana cand din tunelul de la tribuna I isi faceau aparitia:
Antognoni, Passarella, Breitner sau Rummeningge, Tigana ori Giresse, Briegel sau Filipovici. Ei, adica oaspetii, care defileaza azi la “Eurosport Legends”, ieseau primii de la vestiar ca sa se acomodeze cu infernul celor 50.000 de voci care urlau la unison “Stiinta! Stiinta!”. Apoi lumea lua loc pe bancile de lemn ca sa-si traga un pic sufletul si sa pregateasca petardele pentru ca urma momentul cel mare: pe teren intra “Campioana unei Mari Iubiri”.

In 1979, pe 24 octombrie, dupa meciul Craiova - Leeds United 2-0 din turul 2 al Cupei U.E.F.A., cu 40.000 de suporteri fanatici ai Craiovei creand o atmosfera fabuloasa, arbitrul acelui meci, Gianfranco Menegalli (Italia) a declarat: “...LA VOI CA LA NAPOLI !!!”.

Galeria anilor ‘70 se autointitulase Ajax, condusa pe atunci de celebrul Ostrovschi, dar acolo, la tribuna a 2-a,era doar nucleul suporterilor, pentru ca la majoritatea meciurilor din acea perioada toti spectatorii stateau in picioare si incurajau echipa, iar participarea la meciurile din deplasare devenise o obisnuinta pentru numerosii fani ai Stiintei.

In programul pe care Girondines Bordeaux l-a scos pentru meciul cu Craiova, antrenorul francezilor declara: ”Romanii sunt o echipa tare, cu multi internationali. Nu intamplator in primul tur au eliminat Fiorentina. Dar altceva m-a pus pe ganduri, publicul. Atmosfera este fantastica. Am asistat la un derby al campionatului intern, stadionul a fost arhiplin, iar fanii Craiovei creeaza o atmosfera sud-americana”. Tehnicianul se numeste Aime Jacquet si a castigat cu “nationala” Frantei in 1998 Cupa Mondiala.

“Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe “Centralul” oltean, cu nimic mai prejos astazi decat marile stadioane ale lumii prin entuziasmul tribunelor pline varf, prin ambianta vulcanica. Steaguri si stegulete cu culorile clubului craiovean, pancarte, baloane multicolore, gata sa-si ia zborul spre inaltimi - intreaga recuzita a marilor spectacole fotbalistice…”. Sportul-Joi 9 Decembrie 1982

“Fericire pe teren. Fericire in tribune. Festival pe Unirii. Strada principala a Craiovei e inundata de olteni. Cu steaguri. Cu tobe. Cu trompete! Cea mai buna si cea mai iubita echipa de fotbal din Romania a pasit, printr-o daruire impinsa pana la sacrificiu, in turul 4 al Cupei U.E.F.A.” Gheorghe Mitroi, Scanteia - 9 Decembrie 1982, dupa meciul Craiova - G.Bordeaux.

Tot legendarului stadion “Central”, fieful Universitatii Craiova si martorul marilor performante alb-albastre, i-a fost dat sa mai traiasca o premiera: aparitia primelor bannere din fotbalul romanesc.

“Craiova a fost o gazda ospitaliera si entuziasta pentru intalnirea dintre reprezentativele de fotbal ale Romaniei si Austriei. Tribunele au fost arhipline festivitatea de deschidere a partidei a prilejuit momente emotionante (un amanunt inedit si pitoresc: la intrarea echipelor in teren, pe toata latimea tribunei a doua a aparut cuvantul «Romania», scris din panouri tricolore purtate de spectatori), dar din pacate asteptarile publicului (mai numeros suntem sigur decat ar fi fost la Bucuresti) n-au fost rasplatite nici de factura jocului nici de rezultat” Radu Urziceanu, Sportul 1972 dupa meciul Romania-Austria 1-1