El te priveste oriunde, mereu... Acum te ia in brate si iti sopteste ca este aici... langa tine... ca nu esti singur. Te saruta pe obraji si iti spune ca totul va fi bine pt ca mai presus de tot... L-ai ales pe El. Stie cat iti este de greu... stie... Iti spune ca te iubeste si ca intr-o zi... inima ta nu va mai fi franta caci El va culege bucata cu bucata si va face o alta inima, mai buna... Acea inima va fi a ta! si atunci iti vei da seama ca nu mai esti la fel. Ca totul a fost spre binele tau... ca mereu esti in bratele Lui, in siguranta!

frumos
:|

Doamne, ce minunat ai putut fi
când Te-ai gândit să-Ţi faci o mică Împărăţie
din părinţi, bunici şi nişte copii.
I-ai adunat pe toţi în jurul unei vetre,
i-ai strâns pe toţi în jurul unei pâini.
E lucrul cel mai frumos
ce Ţi-a ieşit din mâini!

Şi pentru cine ştie să-nţeleagă
minunea aceasta pe care o numim
"casa noastră",
este frumoasă numai întreagă.
De ne-ar lipsi bunicii am fi fără glorie
ca un popor fără istorie.
Dacă tata ar pleca afară cu gloata
cât de trist ar fi băiatul,
ce nemângăiată ar rămâne fata!
Dacă mama ar pleca şi nu ar mai reveni
inima casei s-ar opri.
Frumos ne amintim de Moise când repeta
mereu lui Faraon:
"Noi şi tot ce este al nostru
vom merge să slujim Domnului!
Frumos ne amintim de Iosua care spunea:
"Eu şi toată casa mea".

E spre seară...
Dar dinspre cer se aud osanale;
De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?
Fiincă pe pământ un copil se roagă
pentru fratele lui mai mic,
pentru sora lui mai mare.

E spre miez de noapte...
De ce-o fi printre stele atâta bucurie
că nu poate să adoarmă nici una din ele?
Fiindcă pe pământ se aud nişte şoapte...
E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi
să-i fie copiii cuminţi.

E în zori de zi...
Dar parcă luceferii acum se aprind
lumina garanţie să-şi trimeată
spre fruntea unui tată
ce-n rugă cere să-i fie casa ocrotită,
de cer luminată.

Doamne, mai mult decât apă şi pâine,
mă rog şi eu pentru casa mea
de azi şi de mâine.
Pentru ai mei care sunt,
pentru ai mei care vor veni
pentru că ştiu că nu departe, într-o zi,
Mă vei întreba:
"Unde-ţi este casa pe care ţi-am încredinţat-o?"
Iar eu vreau să-Ţi răspund:
"Doamne iat-o!"
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta.

Aşa, adesea mă surprind plângând de bucurie
că sunt în minunata Ta Împărăţie
şi-i casa mea acolo lângă Tine:
bunicii, cu-nţelepciunea lor despre cei bine,
tata, cel care-a fost cu trudă pe pământ
şi mama cu iubirea,
fraţi, surori, - toţi sunt.
Numai de-un singur gând m-aş tulbura:
că-mi va lipsi de-acolo cineva...
De aceea
în fiecare seară şi-n fiecare zi
îi string pe toţi şi-i fac mănunchi de bucurii.
Cu îngerii ii fac prieteni
si-i trec pe toţi din stea in stea
si-i trec prin cintecul iubirii...
Ascultă, Doamne, ruga mea
şi mută-n ceruri toată casa mea.

Nu te ascunde pentru ca odata si odata vei fi descoperit cauta acum cheia pe care demult poarta o asteapta

Foarte frumos....GBAll

Un zambet poate face un suflet descurajat sa zambeasca din nou, un cuvant de incurajare aduce speranta, dar o rugaciune sfanta ii da puteri din nou si face ca acesta sa poata zice din nou: ''Pot totul in Hristos care ma intareste''. Atunci cand zambetul si incurajarea nu au putere, rugaciunea va birui intotdeauna. Multe binecuvantarii

Domnul sa te binecuvinteze!!!